Deschise ochii usor si lasa lumina sa-i inunde sufletul si mintea.Parea a fi o dimineata draguta de vara,una dintre putinele in care nu te sufoci strans cu putere in miile de brate ale soarelui iubitor.
Se intinse pe spate si profita de rarele clipe de liniste,cu ochii intredeschisi,privind spre fereastra.
Simtea o adiere lina ce venea din lumina palida,care o invaluia intr-o oaza calmanta de liniste.
In dimineata aceasta se trezi cu o bunadispozitie careia ii simtise lipsa in decursul saptamanilor trecute:stres,agitatie,neliniste,probleme...
Probleme rezolvate in cele din urma.
Fusesera mult prea multe pentru a le face fata intr-un timp atat de scurt,dar in final a trecut cu bine peste ele.
Se observa o urma de optimism pe chipul ei,in zambetul si in ochii ei profunzi.
Probabil ca viata o shimbase si o facuse sa se maturizeze mai repede decat ar fi fost normal,dar cu toate astea ea reusea intotdeauna sa-si pastreze intact sufletul de copil in interiorul pieptului,ea avea mereu puterea sa mai gaseasca inca un zambet ratacit prin inima sa.
Isi facuse promisiunea de a-si pastra fiinta tanara pe interior.Si era datoare sa o respecte.
Ei nu i se parea normal si nici corect fata de tine insuti,ca odata cu inaintarea in varsta sa-ti pierzi acea sclipire deosebita din ochi,sau dorinta de a te pune in locul unui copil de cinci ani,care nu stie multe despre viata,dar care si-o traieste oricum ar fi ea,care nu tine cont de parerile idioate ale oamenilor fara ocupatie,care se bucura de fiecare data la vederea jucariei preferate,care zambeste cand il imbratisezi si care spune multumesc pentru fiecare lucru marunt pe care i-l oferi.
Ea se considera un copil mare si de aceea va zambi mai des,va plange mai des,va multumi mai des,va imbratisa persoanele dragi mai des,si se va bucura mai des de dimineti precum aceasta.
