Inocenta

Deschise ochii usor si lasa lumina sa-i inunde sufletul si mintea.Parea a fi o dimineata draguta de vara,una dintre putinele in care nu te sufoci strans cu putere in miile de brate ale soarelui iubitor.
Se intinse pe spate si profita de rarele clipe de liniste,cu ochii intredeschisi,privind spre fereastra.
Simtea o adiere lina ce venea din lumina palida,care o invaluia intr-o oaza calmanta de liniste.
In dimineata aceasta se trezi cu o bunadispozitie careia ii simtise lipsa in decursul saptamanilor trecute:stres,agitatie,neliniste,probleme...
Probleme rezolvate in cele din urma.
Fusesera mult prea multe pentru a le face fata intr-un timp atat de scurt,dar in final a trecut cu bine peste ele.
Se observa o urma de optimism pe chipul ei,in zambetul si in ochii ei profunzi.
Probabil ca viata o shimbase si o facuse sa se maturizeze mai repede decat ar fi fost normal,dar cu toate astea ea reusea intotdeauna sa-si pastreze intact sufletul de copil in interiorul pieptului,ea avea mereu puterea sa mai gaseasca inca un zambet ratacit prin inima sa.
Isi facuse promisiunea de a-si pastra fiinta tanara pe interior.Si era datoare sa o respecte.
Ei nu i se parea normal si nici corect fata de tine insuti,ca odata cu inaintarea in varsta sa-ti pierzi acea sclipire deosebita din ochi,sau dorinta de a te pune in locul unui copil de cinci ani,care nu stie multe despre viata,dar care si-o traieste oricum ar fi ea,care nu tine cont de parerile idioate ale oamenilor fara ocupatie,care se bucura de fiecare data la vederea jucariei preferate,care zambeste cand il imbratisezi si care spune multumesc pentru fiecare lucru marunt pe care i-l oferi.
Ea se considera un copil mare si de aceea va zambi mai des,va plange mai des,va multumi mai des,va imbratisa persoanele dragi mai des,si se va bucura mai des de dimineti precum aceasta.

Ezitare

Îmi iau geanta de pe scaun şi mă îndrept spre bibliotecă.Ce-i drept,abonamentul îmi expirase săptămâna trecută,dar trebuia neapărat să-mi găsesc o carte bună cu care să-mi pierd timpul.
Arunc câteva priviri rapide prin jur;erau foare puţine persoane astăzi.Îl zaresc pe el,singurul care reuşise să-mi atragă atenţia.Părea un tip retras,liniştit,care de asemeni cerceta rafturile în căutarea unei cărţi bune,probabil,ca şi mine.
Mă îndrept spre sectorul carţilor fictive,cele care mă atrăgeau cel mai tare.
Observ că el se uita la mine pe furiş,apoi a întors repede privirea în direcţia opusă.Aveam impresia că ar fi vrut să-mi spună ceva,dar nu îndrăznea.Poate doar mi se părea.
Distanţa dintre noi se reduse considerabil,iar eu încercam să ignor faptul că acum aproape se holba la mine.Mă întreb la ce anume se gândea.
În clipa în care,în sfârşit,gasisem un titlu interesant şi întind mâna spre carte,mă trezesc că apare un obstacol între cele două.
Şi băiatul necunoscut dorea să ia aceeaşi carte de pe raft,exact în acelaşi timp,ca un sincron perfect.Îmi retrag mâna dintrodată,cred că din reflex.
El îşi cere scuze politicos,îmi întinde cartea apoi îmi zâmbeşte încurcat.Îi mulţumesc şi simt nevoia să plec cât mai repede,cu toate că gestul lui nu mă deranjase absolut deloc.Dimpotrivă.Poate că deja mă înroşisem din cauza privirilor lui intense de mai înainte.
Mă îndepartez repede şi mă aşez,într-un colţ,la o masă îndepărtată pentru a studia ceva mai bine cartea:” Zodia îndrăgostiţilor”.
Îmi trece prin minte un gând pe care nu l-am putut controla.Poate totuşi îl voi mai întâlni vreodată pe băiatul necunoscut de mai devreme.Cel puţin aşa îmi spunea instinctul.

Carusel

Ne simţim captivi,aici,în lumea noastră.
Rămânem fără aer,şi ştim că totul poate fi diferit,că noi,oamenii,avem nevoie de o schimbare,dar nimeni nu ia atitudine.
Lăsăm lumea asta să se duca de râpă.
Noi inşine suntem martorii distrugerii noastre ca persoane.
Acum orgoliul personal e mai presus de orice,şi,exact cum se spune:Scopul scuză mijloacele.
Ei bine,eu nu sunt de acord.
Încă mai cred că există oameni care au măcar un strop de bunatate în ei şi pe care nu îi interesează doar propria persoană.
Acele persoane,mai speciale,diferite de toată mulţimea au puterea sa schimbe ceva.
Generaţia de mâine are şansa asta,care cred eu că nu ar trebui să se piarda fară sens.
Egoismul nu are margini,şi de aceea uneori ne simţim excluşi din propria lume.
O lume cu atâtea principii eronate în care nu îţi poţi spune părerea,pentru că nimeni nu va ezita vreun moment să te judece penru ceea ce eşti.
Lumea e un carusel gigantic care se tot învârte haotic cu noi.
Nu putem să coborâm,sau cel puţin,eu consider că nu ar trebui să coborâm din el,şi chiar dacă ne dorim asta,chiar dacă simţim că nu mai putem să rezistăm nici măcar o secunda în ritmul lui alarmant,găsim întodeauna în noi puterea să luptam în continuare pentru ceea ce ne dorim cu adevarăt.

Lumea nu e perfectă,şi nu va fi niciodată,dar merită măcar să încercăm să schimbam sensul caruselului şi să nu lăsăm totul să devina doar o amintire.

Eternitate

Mergea cu el de mână şi simţea că soarele şi întregul cer îi zâmbeau.
Defapt,dacă stătea puţin să analizeze situaţia,el era soarele ei.
Centrul universului ei.
Doar el o putea face să se simtă întreagă.
Acum nu-i lipsea nicio părticică din trup sau din suflet,pentru că el era acolo,mereu lângă ea.
El era garanţia ei pe viaţă la fericire,biletul ei de tren spre paradis.
Se născuseră ca să se iubească reciproc.
Au atâtea amintiri împreună,atâtea clipe minunate într-un timp atât de scurt.
Au împărţit totul.Lacrimile,gândurile,trăirile,frumuseţea unei lumi imperfecte.
Colindă iarăşi acelaşi parc,aleea lor plină de amintiri.
Vor mai trece pe aici,dar vor avea o altă expresie în ochi şi un alt înţeles în strânsoarea mâinilor,ce ţine atât de bine locul cuvintelor.
Doar iubirea lor va fi neschimbata.
Eternă...

Bogăţie

Îi place viaţa ei.Se simte în siguranţă lângă cei dragi,lânga familie şi prieteni,pentru care ar face orice şi care de asemeni ar face la fel pentru ea.
S-a schimbat mult.Înainte era atât de retrasă,dar nu ducea lipsă de prieteni nici atunci.
Acum a învăţat să preţuiască ce are,ce primeşte şi şi-a deschis sufletul în faţa celor apropiaţi ei.Îi place să-i asculte,să le dea sfaturi şi să fie aproape de ei..Le spune atunci când are o problemă,iar apoi se simte uşurata,simte că a scăpat de o grijă apăsătoare.Are nevoie de ei,sunt o parte semnificativă din viaţa ei.I-au fost alaturi în cele mai grele momente şi i-au ridicat întotdeauna moralul în zilele înnorate.
Îi va păstra mereu lângă ea,sau cel puţin e convinsă că va incerca din răsputeri să îi ţină aproape,cât mai aproape de sufletul ei.
Ea ştie că prietenia adevărata nu e la bucată.E totul sau nimic.E mândră că a întâlnit nişte oameni ca ei,fără prejudecăţi,fără ură în suflet,care nu ar lasa-o niciodata la greu.Nu evită să le spună că ţine la ei,să le mulţumească ori să-i îmbraţişeze în public.Nu vrea să schimbe nimic la ei,pentru că ştie că fiecare persoana e unică şi merită să fie acceptată aşa cum e ea în spatele cortinei.
Se simte cea mai bogată cu ei alături,şi nu i-ar vinde nici pentru greutatea ei in grame de fericire.,pentru că ea a găsit fericirea,o trăieşte în fiecare zi,în fiecare clipă.

Leapşa

Dacă eram o lună, aş fi fost Iunie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost Joi.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost Amiaza.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost Sirena.:))
Dacă eram o direcţie, aş fi fost Înainte.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Venus.
Dacă eram un lichid, aş fi fost Apa.
Dacă eram o piatră, aş fi fost Jad.
Dacă eram o plantă, aş fi fost Trandafir.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost Fulger.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost Pian.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost Sinceritatea.
Dacă eram un sunet, aş fi fost Sunetul apei.
Dacă eram un element, aş fi fost Focul.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Adda & Teasta-Minţi murdare făcute praf.
Dacă eram un film, aş fi fost 500 Days of Summer.
Dacă eram o carte, aş fi fost Scrisoare de Dragoste.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost Pizza.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Paris.
Dacă eram un gust, aş fi fost O lămâie dulce.
Dacă eram o aromă, ar fi fost Cacao.
Dacă eram o culoare, aş fi fost Albastru.
Dacă eram un material, aş fi fost Mătase.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost Mulţumesc.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost Mâinile.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost Zâmbet.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost Engleza.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Sam-Spioanele.
Dacă eram o formă, aş fi fost Romb.
Dacă eram un număr, aş fi fost 9.
Dacă eram o haină, aş fi fost Maieu.

Echilibru

I se părea o zi banală,la fel ca toate celelalte care trecuseră de la o vreme.De când se despărţiseră,ea nu mai avea o ocupaţie cu care să-şi piardă mereu timpul.Nici măcar nu au mai rămas prieteni,dar ei îi era bine aşa.E mai liniştită acum,fără el şi fără toate predicile lui interminabile care o oboseau nespus.
El era genul de om care plănuia orice mişcare,care cerea mult prea mult de la oricine,în schimb el nu oferea nimic,sau cel puţin nu ştia cum să ofere.El credea că totul in viaţă e veşnic şi că nu o va pierde niciodată pe ea,chiar dacă va fi nevoit să o ţină cu forţa.
Ea nu îi aparţinuse niciodata cu toată fiinţa ei şi în adâncul sufletului ştia că va veni o vreme când vor trebui să pună punct,unul definitiv.În ciuda acestui sentiment ce o încerca la fiecare ceartă,la auzul fiecărui cuvânt greu aruncat în vânt,ea îl minţea mereu,se minţeau reciproc şi pe ei inşişi totodata,şi îşi promiteau mereu în zadar că de acum va fi altfel,va fi bine.
Bineînţeles că nu se schimba nimic,cu toate că ei chiar îşi doreau să fie bine,aveau nevoie de o schimbare sau poate...de o pauză,una destul de lungă.
Ea nu mai rezista să audă tot timpul atâtea reproşuri,simţea că toate oalele se spărgeau în capul ei.
Venise şi ziua în care tot ce fusese vreodată între ei a luat sfârşit.Da,e adevărat că le-a fost greu la început,dar cu timpul s-au îndepartat uşor,uşor până când au ajuns doi străini.
El o vrea înapoi,e atât de convins că numai ea putea să-l facă fericit,dar ştie cât a greşit şi mai ştie că ea nu se mai intoarce.
Ea nu regretă,nu e genul de persoană care să regrete sau care să dea înapoi,şi în sfârşit se simte liberă,a redescoperit libertatea căreia nu-i mai simţise gustul dulce de atâta timp.
Îi era bine acum.Îşi găsise echilibrul de care avea nevoie.