Mergea cu el de mână şi simţea că soarele şi întregul cer îi zâmbeau.
Defapt,dacă stătea puţin să analizeze situaţia,el era soarele ei.
Centrul universului ei.
Doar el o putea face să se simtă întreagă.
Acum nu-i lipsea nicio părticică din trup sau din suflet,pentru că el era acolo,mereu lângă ea.
El era garanţia ei pe viaţă la fericire,biletul ei de tren spre paradis.
Se născuseră ca să se iubească reciproc.
Au atâtea amintiri împreună,atâtea clipe minunate într-un timp atât de scurt.
Au împărţit totul.Lacrimile,gândurile,trăirile,frumuseţea unei lumi imperfecte.
Colindă iarăşi acelaşi parc,aleea lor plină de amintiri.
Vor mai trece pe aici,dar vor avea o altă expresie în ochi şi un alt înţeles în strânsoarea mâinilor,ce ţine atât de bine locul cuvintelor.
Doar iubirea lor va fi neschimbata.
Eternă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu